Testele bancare de stress derulate de Banca Centrala Europeana au efectul algocalminului: indeparteaza pe moment durerea, dar nu elimina cauza. Ele linistesc pietele, dar in niciun caz nu reflecta o radiografie exacta a soliditatii bancilor, asa cum probabil si-ar fi dorit. Si iata de ce:
1.BCE are un istoric prost in privinta acestor teste de stress. In 2007, inainte de criza, Banca Centrala Europeana a derulat un test de stress ca sa vada daca bancile europene ar rezista caderii pietei imobiliare. Rezultatul: TOATE bancile ar rezista, o prabusire a pietei imobiliare nepunand in pericol sistemul bancar din UE.
Autorităţile europene de reglementare au organizat o simulare a actualei crize financiare care ar fi urmat sa se intinda in Europa. Exerciţiul a cuprins simularea intrării în incapacitate de plată a unei bănci mari, care desfăşoară operaţiuni într-un număr de ţări mari (cum ar fi prabusirea Lehman) pentru a verifica dacă BCE, băncile centrale naţionale pot coopera pentru “stingerea” crizei.
Scenariul mai includea prabusirea pietei imobiliare (culmea, nu?), exerciţiul de simulare avand loc la sediul central al BCE în prima săptămână din aprilie, chiar în ajunul reuniunii miniştrilor europeni de finanţe şi a conducătorilor băncilor centrale.
Vulnerabilitatea Europei la o (posibila pe atunci) criză financiară internaţională a fost relevată într-un raport confidenţial elaborat pentru consiliul Ecofin. Autorităţile de reglementare erau îngrijorate acum doi ani, repet, taman de riscurile pentru stabilitatea financiară generate de creşterea volumului tranzacţiilor cu instrumente derivate de credit. Pe atunci, s-a recomandat cu insistenţă ca autorităţile de reglementare naţionale să efectueze propriile simulări.Aici, Raportul.
2. Ele pornesc de la situatia bilantiera a bancilor de la finele anului 2013. Intre timp, bilanturile multor banci au suferit numeroase modificari care, daca ar fi re-introduse astazi, ar modifica altera rezultatul final.
3. Scenariile de stress au diferit de la tara la tara, ele nu au masurat unitar deteriorarea simultana a unor parametri comuni. In plus, aceleasi scenarii au luat in calcul producerea DOAR A ANUMITOR socuri negative (drept este ca nici nu aveau cum sa le ia in calcul pe toate). Degeaba te vaccinezi pentru gripa, ca asta nu inseamna ca nu vei crapa de cancer. Cam asta s-a petrecut la testele de stress anterioare.
4. E greu de vorbit despre “o banca cu probleme”, cata vreme in foarte multe cazuri, bancile detin actiuni una la alta. Ele formeaza o “familie” in care daca introduci un virus gripal fiului, risti sa-i imbolnavesti si Tatal si Mama.
5. Metodologia testului de stress nu raspunde clar la intrebarea: Cine va plati in cazul in care unele banci vor trebui scoase ordonat din piata?
Ideea e asa: daca o banca va pica testul, trebuie sa vina cu un plan de recapitalizare, avand apoi circa 9 luni sa puna acest plan in practica. Daca nu, ele vor fi scoase in mod ordonat din piata. Pe banii Statelor? Hmm…
In concluzie, testele de stress nu ofera un RMN al sistemului, ci radiografiaza cel mult un picior. Nu poti trage concluzii asupra evolutiei pacientului dupa numai o asemenea “fotografie”.
Mai relevant mi s-ar parea un test de stress la care sa fie supuse Statele, singura intrebare fiind: ce se va intampla cu economiile lor, daca sistemele bancare se vor contracta cu 20% sa zicem? Atunci sa vezi plansete si jale!
The post 5 motive pentru care testele de stres ale BCE sunt irelevante appeared first on Dan Popa.
